Un erou gorjean aproape necunoscut. Povestea eroului sergent aviator instructor pilot Dumitru Greavu

Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” va înainta în această săptămână autorităților locale un Memoriu privind necesitatea atribuirii uneia dintre străzile Municipiului Târgu Jiu, numele Erou av. Dumitru Greavu. În Anul Centenarului Marii Uniri, atribuirea numelui eroului gorjean, sergent av. instructor pilot Dumitru Greavu unei străzi din Municipiul Târgu-Jiu se impune în mod legitim, acesta fiind singurul erou aviator gorjean doborât de artileria germană în timpul Războiului de Întregire.

coperta

 

În anii războiului de întregire 1916 – 1919, când România a devenit parte beligerantă a primei conflagraţii extinse la nivel mondial, aviatorii români şi-au adus o importantă contribuţie la reuşita operaţiunilor militare.

Lipsită, la început, de experienţa unui război de anvergură, aviaţia militară română, înfiinţată în anul 1910, a trebuit să facă faţă unui examen sângeros. În prima parte a campaniei, datorită înzestrării precare a Corpului Aerian Român, care în prima zi de mobilizare, avea în serviciu doar 28 de avioane de recunoaştere, toate vechi, incapabile să depăşească o viteză de 80 km/h şi nearmate,[1] echipajele româneşti ale celor patru grupuri de aviaţie – fiecare armată a primit în subordine câte un grup de escadrile – au rezistat eroic celor peste 250 de avioane inamice concentrate pe frontul românesc.

Aviatorii români au îndeplinit în acele luni sute de misiuni de recunoaşteri şi fotografieri aeriene în dispozitivul inamicului, reglajul tirului artileriei terestre, sprijinul acțiunilor infanteriei, zboruri de vânătoare liberă, bombardament de zi şi de noapte, transport şi legătură, încercări de aeronave ş.a.[2]

Printre aceștia s-a evidenţiat şi eroul aviator Dumitru Greavu, cel care prin pilda priceperii și a curajului său a devenit la începutul războiului instructor de zbor pentru tinerii voluntari ai aeronauticii românești.

Familia acestuia îşi avea originea în satul Topârcea, situat între Sibiu şi Făgăraş, în Transilvania, dar la sfârşitul secolului al XIX-lea Iacob Greavu, tatăl eroului, s-a stabilit în Vădenii Gorjului nu departe de casa unde s-a născut si eroina Ecaterina Teodoroiu. A avut şase copii: Andrei, Dumitru, Belu, Vasile, Elena şi Ion, doi dintre aceştia rămânând să poarte onoarea şi cinstea în rândul aviatorilor români: Dumitru şi Belu. Primul, între eroii de la 1916-1918, şi în al doilea război mondial, al doilea fiu, Belu.

Iubitor al zărilor albastre, Dumitru Greavu, Mitu cum era cunoscut între camarazi şi apropiaţi, avea să devină pilot aviator după anii majoratului, înscriindu-se la Şcoala militară de pilotaj de la Băneasa.

La începutul Primului Război Mondial acesta avansează până la gradul de Sergent Instructor, pregătind astfel piloţii ce aveau să se călească în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917. Menţionăm aici că dintre cei 97 de militari brevetaţi în şcolile de pilotaj din România, până la 15 august 1916, data când ţara noastră a intrat în conflagraţia mondială, doar 57 dintre aceştia mai pilotau avioane.[3]

Aveau să fie însă pregătiţi în perioada războiului peste 129 de noi piloţi, o parte dintre aceştia chiar de către instructorul gorjean care a participat şi la primele misiuni de recunoaştere şi de legătură, zburând adesea la altitudini sub 200 metri, în ciuda stării atmosferice defavorabile (ploi de toamnă, ceaţă, nori la mică înălţime, lapoviţă sau vânt puternic). Dumitru Greavu s-a evidenţiat în numeroase misiuni de supraveghere aeriană, precum şi prin exactitatea rapoartelor de observaţie întocmite cu privire la mişcările de trupe din spatele liniilor germane.

La începutul lunii noiembrie 1916, din cauza modificărilor aduse frontului, acţiunile piloţilor români au fost sporadice, iar şcolile de aviaţie de la Chitila, Băneasa şi Cotroceni au fost mutate în Moldova, la Bârlad şi Iaşi.[4] S-a ţinut cont de indisponibilitatea multora dintre avioane, dar şi de pregătirea personalului navigant care necesita în continuare antrenamente în vederea instruirii pe noile avioane aduse de Misiunea militară franceză condusă de generalul Henry Bérthlot.

În timpul unei astfel de misiuni, în care Greavu se deplasa la bordul avionului său de tip Farman spre câmpul de zbor,[5] unde trebuia să fie mutată unitatea de care aparţinea, acesta a fost lovit de artileria antiaeriană germană şi doborât la Mărăşeşti în ziua de 14 noiembrie 1916[6]. Era al zecelea aviator al Aeronauticii româneşti care îşi aducea tributul de sânge, din cei 28 de aviatori, mecanici, aerostieri şi observatori aerieni căzuţi la datorie în timpul Războiului pentru Întregire. Treisprezece dintre aceştia au căzut efectiv în luptele aeriene sau au fost doborâţi de artileria antiaeriană inamică, aşa cum este şi cazul eroului gorjean Dumitru Greavu, restul căzând din cauza unor defecţiuni tehnice ale avioanelor.[7]

Curajul, spiritual de sacrificiu şi eroismul sergentului instructor pilot gorjean, au fost elogios apreciate de comandamentul şi camarazii alături de care a luptat în război.

Şi-a dormit somnul de veci pe câmpul de luptă din 1916, de la 14 noiembrie acel an, până în luna iulie 1945, când osemintele sale au fost aduse de fratele său Ion Greavu, şi înhumate creştineşte în pământul Gorjului, la Cimitirul Şişesti, din Vădeni, alături de părinţi şi fraţi.

Onoarea şi cinstea ce i se cuvin, în calitate de erou al aviaţiei române, sunt înscrise cu litere de aur alături de alţi aviatori români pe frotispiciul Monumentului Eroilor Aerului,[8] din Bucureşti și pe Monumentul Eroilor din Vădeni, la Târgu-Jiu.

Sunt toate acestea motive elocvente pentru care Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” va înainta un memoriu instituțiilor locale ca în Anul Centenarului Marii Uniri, numele eroului gorjean, sergent av. instructor pilot Dumitru Greavu, să fie purtat de o stradă în Municipiul Târgu-Jiu, iar povestea singurului erou aviator gorjean doborât de artileria germană în timpul Războiului de Întregire, să fie cunoscută tuturor. Petru jertfa Sa, acest erou al Gorjului, aproape necunoscut astăzi, merită omagiul și recunoștința generațiilor de azi și de mâine.

prof. Andrei Popete Pătrașcu

Președinte Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu”

_____________________________

[1] Keith Hitchins, România 1866 – 1947, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2003, p. 304.

[2] Comandor (r.) prof. Dorin Ionescu, Eroii aripilor românești, anii 1911 – 1920, în „România Eroică”, An XIX, Nr. 1(52), Serie nouă, 2016, p. 23.

[3] Istoria aviaţiei române, p. 84.

[4] Ibidem, p. 100.

[5] Ionel Becherete – Vădeni, Vădeni satul eroinei Ecaterina Teodoroiu, Edit. Corvin, Hunedoara, 2003, p. 309.

[6] Comandor (r.) prof. Dorin Ionescu, Loc. cit., p. 25.

[7] Vezi Valeriu Avram, Istoria aeronauticii româneşti 1910-1916, Edit. Tipag, Piteşti, 2003.

[8] Istoria aviaţiei române, p. 125.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s