477 de ani de la prima atestare referitoare la Vădeni

Pe locul unde se află astăzi cartierul Vădeni al municipilui Târgu Jiului, în ultimele secole ale evului ce anunţa naşterea unui Mântuitor creştin, se aflau păduri dese şi întunecate pe care doar apele învolburate ale râului Jiu se încumetau să le străbată. Era o lume a deznădejdii şi a primejdiilor în care bântuiau Jidovi, Zmei, Iele şi alte soiuri de Arătării – reprezentări mitice precreştine, care au supravieţuit în pantheonul credinţelor populare româneşti. Ar fi zadarnic să menţionăm însă toate categoriile de „supravieţuiri păgâne[1], care sălăjluiau în aceste păduri şi vieţuiau poate cu zei geto-dacilor, populaţie a cărei existenţă este atestată arheologic, încă din cele mai vechi timpuri.

La începutul celui de-al doilea secol creştin, înaintând spre Sarmisegetusa, capitala Daciei, o parte a armatei Imperiului Roman a străbătut aceste păduri, defrişând locurile greu accesibile şi traversând râul Jiu printr-un vad (lat. vadum), unde apa era puţin adâncă şi malurile joase, permiţând trecerea soldaţilor prin apă de pe un mal pe altul. Credem că denumirea de Vădeni provine de la acest cuvânt latin vadum, sau de la o formulă imperativă Vade-Mecum (Mergeţi înainte!) pe care, potrivit tradiţiei, un consul roman a ordonat-o soldaţilor săi.

După terminarea războiului daco-roman, puţini soldaţi romani, veterani, au ales să rămână în această parte a provinciei. Au întemeiat însă familii şi s-au aşezat în apropierea râului Jiu, formând mici aşezări, cu case de lemn şi bordeie, precum cea de la Iezureni – atestată arheologic, sau aşezări fortificate precum cele de la Iezureni şi Bumbeşti-Jiu. În secolele ce au urmat, aşezările rurale au cunoscut o evoluţie lentă, pierzându-se treptat în negura istoriei.  

Prima menţiune documentară referitoare la Vădeni apare abia în secolul al XVI-lea, într-un document din 1540 (7049) septembrie 14, prin care Radu de la Afumaţi întăreşte unei anume Neacşa, fiica lui Stoica, printr-un act de danie, stăpânirea unei ocini în Vădenii de Sus.

Din mila lui Dumnezeu, Io Radu voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul preabunului şi preamarelui Radu Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele Neacşăi ca să-i fie ocină în Vădenii de Sus, însă din jumătate a treia parte şi în Preajvă din jumătate a treia parte şi vad de moară din jumătate a treia parte şi în muntele numit Polatiştea, din jumătate a treia parte, şi muntele Stoieniţa din jumătate a treia parte pentru că sun vechi şi drepte ocine dedine ale Dobrei, mama Neacşăi, de le-a dat şi le-a lăsat fiicei sale, anume Neacşa, ocine în loc de zestre. Iar apoi a avut Neacşa pâră înaintea domniei mele cu fratele său Neagoe că nu are Neacşa Neacşa amestec în aceste ocine mai sus-zise; iar domnia mea am cercetat şi am judecat cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi am dat domnia mea Neacşăi 12 boieri să le cerceteze rândul. Iar cei 12 boieri au venit de au mărturisit înaintea domniei mele că Neacşa are ocină. De aceea, am dat şi domnia mea Neacşăi ca să-i fie ocinele mai sus-zise ocină şi de ohabă ei şi fiilor ei. Şi iar să-i fie la plaiul Sâmbotin o vie cu locul ei, pentru că a cumpărat Neacşa cu bărbatul ei, Vâlsan, de la Neagovan peste 150 aspri gata. De aceea, le-am dat domnia mea, ca să le fie ocină şi de ohabă, lor şi fiilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Iar martori punem domnia mea: jupan Staico mare vornic şi jupan Vlaicu fost mare logofăt şi jupan Tatul mare logofăt şi Drăghici fost spătar şi Udrişte vistier şi Stroe mare spătar şi Stoica paharnic şi Badea comis şi Albul stolnic şi Badea Aiaz mare postelnic. Ispravnic, Pădure logofăt. S-a scris în cetatea e scaun Târgovişte, luna septembrie 14, anul 7049 (1540).[2]

O altă ştire documentară, referitoare la Vădeni, apare în anul 1575 (7083) ianuarie 27, când Alexandru al II-lea Mircea voievod întăreşte aceleiaşi Neacşa, fiica lui Stoica, dar şi surorilor acesteia, Muşa şi Voica, mai multe ocini, printre acestea numărându-se şi Vădenii.[3]

Credem că de la această Neacşa, sau de la una dintre surorile sale, a moştenit ocină în Vădeni, la sfârşitul secolului al XVI-lea, Barbu Clucerul, strămoşul marelui Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu – ctitor al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Vădeni.

Dintr-un crisov al lui Matei Basarab emanat în anul 1637 (7145) iulie 12, la Bucureşti, datează o altă menţiune documentară a Vădenilor, la 1588 (7096). „Am văzut Domnia Mea şi am procitit în Divan şi zapisul de la mâna jupâniţei Floarea mama Vişei din Vădeni, de vânzare la mâna lui Drăghici postelnicul din zilele lui Mihnea Voevod (Mihnea Turcitul), de când a fost cursul anilor 7096.[4]

Dintr-un alt document, semnat în anul 1652 (7160) februarie 18, aflăm că „Rustea postelnicul din Târgul-Jiului cumpără de la Iovan din Vădeni un loc în acel sat, având ca mărturii pe Jupân Loghie Clucerul, Ispravnicul de la Târgul-Jiului şi pe Constandin judeţul cu 12 pârgari[5].

La 10 iunie 1655 (7163) Radul fiul lui Lazăr din Târgu-Jiului cumpără de la Drăghici fiul lui Barbul din Vădeni o delniţă cu silişte de casă cu 900 bani.

„† Adec(ă) eu Barbul ot Vădenii scrisam acesta al mie(u) zapis || ca să fie de mare credinţe la mâna Radul(u)i sân Lazăr ot Târgul Jiului || păntru săs ştiie că iam vândut o delniţă în Vădeni în hotarul || de jos preste tot hotarul în câ(m)p în pădure cu silişte de cas(ă) derept bani gata 900 şi am vânduto de ame bună vor făr || nici o silă şi cu ştire tutor fraţilor miei cas(ă) fie Radul(u)i moşiie moştină lui i sân ego (şi fiilor săi) i vănoc ego (şi nepoţilor săi) i prevn(u)cetom eg (şi strănepoţilor săi) moşie || ohabnic(ă) în vecii veacului şi când am vândut au fost || şi mărtărie…”[6]

Din lucrarea Încercare asupra istoriei Târgu-Jiului, a istoricului gorjean Alexandru Ştefulescu, aflăm că la 20 februarie 1657 (7165) acelaşi Radu, fiul lui Lazăr din Târgul-Jiului, cumpără de la Radu şi de la fratele acestuia Barbul o delniţă în Vădeni,[7] iar la 29 aprilie 1658 (7166) cumpără tot de la Drăghici fiul lui Barbul, o delniţă în hotarul Vădenilor de jos[8].

Dintr-un document emis în anul 1700 (7208) Martie 10, la Bucureşti, aflăm că domnitorul Costantin Brâncoveanul întăreşte marelui Ban al Craiovei Cornea Brăiloiu, fiul căpitanului Barbu Brăiloiu, urmaş al Clucerului Barbu, originar din Vădenii Gorjului, la sfârşitul secolului al XVI-lea, stăpânire peste moşia Vădeni, de moştenire şi cumpărătură, măsurând-o şi alegându-i hotarele în funii şi stânjeni.

„† Cu mila lui Dumnezeu Io Constandin Băsărab Voevod şi Domn a toată ţara Românească, dă Domnia mea această poruncă a Domniei mele cinstitului şi credinčos boiarinu(lu)i Domnii meale, pan Cornea Brăiloiul v(e)l Ban şi cu fečorii lui câţi Dumnezeu i va dârui, ca săi fie lui ocină în satul Vădeanii ot sud Gorjiiu în hotaru de susu şi în hotarul de jos de preste toată očna satului dealniţe 66 den câmpu, den pădure den apă cu vaduri de moară şi den siliştea satului cu pimniţa cea de piatră, care au fostu mai denainte vream(e) a stremoşusău Barbul cluč şi cu plaiul de vii cu totul venitul de preste hotarul precum iaste aleasă şi hotărâtă cu 12 boiari, afară den dealniţe 7 case sau alesu partea verilor lui Brăilă i Udrişti i Stanciul cu nepoţii lor Stoica i Mateiu; pentrucă acestu satu Vădeanii preste totu mai denainte vreame au fostu al Barbului cluč stremoşul boiarinului Domnii meale Cornea v(e)l Ban şi al verilor lui de moştenire, iar după moartea Banului cluceariul au fostu încăput unii şi alţii de au fostu cumpăratu moşie acolo în satul Vădeanii numai de iau rămas dealniţe 14 de au stăpânitu boiarinul Domnii meal(e) Cornea v(el) Ban împreună cu verii lui, iar dealniţe 49 leau cumpăratu boiarinul Domnii meale Cornea v(e)l Ban osebi de verii lui însă de la Preda b(i)v v(e)l stolnic Poenariul şi de la nepoţii lui Paraschiva i Costandin i Mateiu şi de la Vasilie pah. cu fratesău Matei fečorii lui Dumitraşco pit. Poenariul, toată partea lor câtă au avut acolo în Vădeani de cumpărătoare dealniţe 13 dealniţa po t(a)l. 12 cin (soma) t(a)l 156 şi de la Bălanu den Pişteş cu fămeaia lui (loc liber), iar toată partea lor câtă au avut de zeastre dealniţe 11 p(o)l (11½) drept t(a)l 138, şi de la Bărbuţoiu cu fămeaia lui Dochia partea lor dealniţe 11, dreptu t(a)l. 132 şi de la Dumitraşco căp(i)t Spineaniul dealniţe 9 dreptu t(a)l 120 (bani) 33 însă dealniţe 4 p(o)l (4½) iau fostu şi lui de zestre de la cumnatusău Mihartu păh. čoană, iar dealniţe 4 p(o)l (4½) au fostu cumpărătoare de la cumnatăsău Iane den Pădina vărul lui Mihart čoană şi de la Dragotă fečorul Oprii Creţul dealniţe 1, dreptu t(a)l. 12 şi de la Dumitru Gurilă cu fii său Pătru dealniţe 3 dreptu t(a)l 36 şi de la Grăjdana fămeaia (loc liber) dealniţă p(o)l (½) dreptu t(a)l 6 care fac toate cumpărătorile boiarinului Domnii meal(e) Cornii v(e)l Ban suma banilor ce scriu mai sus peste tot tl. 600 (bani) 33, iar cu dealniţe 7 ce au avutu de moştenire preste tot dealniţe 56, care mai sus scriu, şi după ce au cumpăratu boiarinul Domnii meale aceaste dealniţe de moşie den Vădeani ce scriu mai susu fiindu temeiul stremoşusău Barbului cluč. Acolo, boiarinul Domnii meal(e) Cornea v(e)l Ban au pus nevoinţă cu mulă cheltuială de au făcutu iar temeiu acolo cu case de piiatră şi cu pimniţă iar de piiatră şi biserică; sau dăschis vii bune şi ale drease ce trebuescu împrejurul caselor precum să şi văd. Şi fiind moşiia aceasta a boiarinului Domniei meal(e) Cornii v(e)l Ban nealeasă de cătră moşiia verilor lui ce scriu mai sus pohtindu cu toţii ca săş aleagă şi să-ş hotăras(că) ale lor părţi de moşie, unii de cără alţii ca să să ştie cine pre unde va ţinea, venitau înpreună înnaintea Domnii meal(e) în divan de şau luat 12 boiari hotarnici pre răvaş(e)le Domnii meal(e) anum(e) Preda biv v(e)l postelnic Poenariul i vnuc ego (şi nepotusău) Vasilie păh. i Gheorghiţ(ă) snu Statie b(i)v v(e)l vis. i Barbul păh. Bengescul i Gherghe Urdureanul i Costandin log(ofă)t Ottitilişanul i Fota căp(i)t. Bălăcescul i Neagul log(ofă)t Fărcăşescul i Stamaie căp(i)t- ot Răguleani i Pătru căp(i)t. ot Câlceşi i Drăghiciu Săulescul i Gherghe părcălabul ot Drăgoieni i Preda Cernăianul.Deč aceşti 12 baiari cându au fostu la zi şi la soroc, ei după porunca Domnii meal(e) sau strânsu toţi la un loc acolo la satul Vădeanii împreună şi cu sluga Domnii meal(e) Tănasie vt. (al 2-lea) portar, de leau luatu seama preamăruntul citindule toate cărţile de moştenire şi zapisele de cumpărătoare. După aceaia trasau această moşie a Vădeanilor amândoao hoar(e)le şi cel de sus şi cel de jos pe trei locuri după obiceaiu, şi sau aflatu peste(e) totu hotarul dealniţe 63, care face la căpătăiul moşii despre Preajva funi 22 şi funea de stânjăni 40, care fa la aceste funi stânjăni 880, socotinduse la acestu căpătăiul de au căzuu la o dealniţă po stânjăni 14, care sau ales partea boiarinului Domniei meale Cornea v(e)l Ban pre dealniţe 56 stânjăni 782 (exact 784); trasau şi la mijlocul moşii şi sau aflatu peste tot funi 21 stânjăni 28, care face la aceaste funi stânjăni868, socotinduse la o delniţă po stânjăni 13 p(o)l care făcu la partea boiarinului Domnii meal(e) Cornea v(e)l Ban pre dealniţe 56 stânjăni 768 (exact 756); trasau şi la căpătăiul moşii despre Jiiu şi sau aflatu funi 26, care fac stânjăni 1400 (exact 1040); socotinduse la o dealniţă po stânjăni 16 p(o)l face partea boiarinului Domnii meal(e) Cornea v(e)l Ban pre dealniţe 56, stânjăni 925 (exact 924). Alesau acşti 12 boiari şi partea lui Brăilă cu fraţii lui Udrişte i Stanciul şi cu a nepoţilor lui Stoica i Matei la trăsura dentăiu la capul moşii despre Preajva pre dealniţe 7 ce au avut ei de moştenire de la părinţi care li seau ales acolo în Vădeani sânj(ă)ni 98 şi la mijlocul moşiei iar pre dealniţe 7 stânjăni 100 şi la căpătăiul moşii despre Jâiu iar pre dealniţe 7 stânjăni 115. Şi dupăce au alesu aceşti boiari moşiia satului Vădeanilor cum scrie mai susu au datu pre boiarinului Domniei meal(e) Cornea v(e)l Ban cu partea lui de moşie pre den susu de cătră hotarul satului Curtişoara mai avându moşie acolo întracel hotar al Curtişoarei afaar den verii lui de iau lipitu moşie lângă moşie după obiceaiu; iar partea lui Brăilă şi a lui Udrişte cu nepoţii loru Stoica i maei, iau alesu cu partea lor de den jos de către hotarul Şuşeştilor, pentrucă aşa iau tocmitu şi iau aşezatu precum au aflatu cu sufletele lor mai pre dreptu şi au pus pietri şi seamne după obiceaiu; şi pietrele hotarului încă să să ştie pre unde sau pus: întăiu den crivina Jâiului lângă vâlceaoa cu aninii au pus piiatră, şi deacolo la mijlocul moşii lângă drumul care merge la Târgul-Jâiului iar sau pus piiară, şi deacolo capul moşii despre Preajva în câmpu iar sau pusu o piiatră, precum am văzutu Domniia mea toate zapisele de cumpărătoare a acestor dealniţe de moşie ce scriu mai sus şi cartea acestor 12 boiari hoarnici de alesul şi hotăritul aceştii moşii de la Vădeani, toate la mâna boiarinului Domnii meal(e) Cornea v(e)l Ban. Dreptu aceaia şi Domnia mea încă am datu ačastă carte a Domnii meal(e) cinstitului şi credinčos boiarinului Domnii meal(e) pan Cornea v(e)l Ban, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni aceaste dealniţe de moşie cu totu venitul pre stânjănii ce scriu mai susu, precum iaste aleasă şi hotărâtă den piiatră şi den semn în semn cu bună paač săi hie moşie stătătoare şi fečorilor de moştenire şi neclintită în veač. Şi am întăritu cartea aceasta cu tot sfatul şi cu toţi boiarii divanului Domnii meal(e). p(a)n Stroe Leurdeanul v(e)l vornic, i p(a)n Diicul Rudeanul v(e)l Log(ofă)t i p(a)n Mihaiu Cantacuzino v(e)l spătariu i p(a)n Şărban v(e)l vistieriu, i p(a)n Vergo v(e)l cluceariu, i p(a)n Dumitraşco Caramalăul v(e)l Postealnic, i p(a)n Şerban Cantacuzino v(e)l păh. i p(a)n Radul Izvoranul i p(a)n Radul Golescul v(e)l com(i)s i p(a)n Iorga v(e)l slugear, i p(a)n Costandin Corbeanul v(e)l pitariu, şi Ispravnicu Ştefan Cantacuzino vt. Log(ofă)t, scriinduse cartea ačasta în oraşul scaunului Domnii meal(e) în Bucureşti, întru al doisprăzeacelea ani den domniia Domnii meal(e) de Isar logofeţelul den Bucureşti m(e)seţa Martie în zeace zile de la Adam pănă acum cursul anilor 7208, iar de la Naşterea Domnului nostru Is. Hs. 1700.”[9]

Importanţa nepreţuită a acestui document, emis de cancelaria domnitorului Constantin Brâncoveanu, la 10 martie 1700 (7208), este relevantă din perspectiva demersurile noastre în încercarea de a data cu exactitate anul ctitoririi bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Vădeni, vechi locaş de cult ortodox cu o bogată istorie seculară.

[1] Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2000, p. 606.

[2] D.R.H. Ţara Românescă, vol. IV, 1536-1550, Editura Acedemiei R.S.R., Bucureşti, 1981, pp. 126-127.

[3] Al. Doru Şerban, Preajba – Vatră de istorie şi tradiţii, Târgu Jiu, Editura Măiastra, 2006, pp. 11-14.

[4] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu Jiu, Tipografia N. D. Miloşescu, 1904, p. 305.

[5] Ibidem, p. 306.

[6] Ibidem.

[7] Alexandru Ştefulescu, Încercare asupra istoriei Târgu-Jiului, Bucureşti, 1899, p. 72.

[8] Ibidem, p. 73.

[9] Apud Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade (Documente slavo-române), vol. VI, Iaşi, Tipografia „Dacia” Iliescu, Grossu şi Comp., 1909, pp. 133-138.

harta-gorj-1800

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s