Februarie, la conacul Pleniceanu de la Vădeni

Un soare blând, de februarie, mângâie ferestrele largi ale Conacului Pleniceanu de la Vădeni. Clădirea  în care odinioară Dumitru și Maria Pleniceanu au locuit peste o jumătate de secol, amintește de perioada aristocrației de altădată, de modul de viață al acesteia, ascunzând povești de demult și amintiri ale vechii familii boierești.

Conacul este astăzi unul din locurile dominate de secole de istorie. Construit inițial între 1694 și 1700 de către marele ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, originar din Vădenii Gorjului, clădirea a fost refăcută, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de familia Pleniceanu, cu două nivele și încăperi mari, având pe latura vestică o loggie cu stâlpi din piatră sculptați cu motive vegetale, torsate și canelate, încununate de capiteluri bogate, de la care nu ni s-a păstrat decât o singură piesă încastrată în zidăria laterală, de aici deschizându-se perspectiva spre un lac artificial și spre lunca Jiului.

În acest colţ din trecut se ascund deopotrivă visuri, vechi suferinţe,  bucurii nemărginite, ecourile unor baluri cu muzică și ținute alese, dar și tristeţi. Lucrurile amintesc despre gloria vremurilor trecute, despre evenimentele fastuoase, dar și locul de desfășurare al muncilor agricole obișnuite.

Conacul Pleniceanu este situat într-un loc aparte, confundânu-se cu istoria acestuia, în imediata sa apropiere aflându-se cea mai veche biserică de zid a Gorjului, cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”. „Clădirea conacului era prevăzută cu o pivniță amplă, având ziduri groase de cărămidă și piatră în casete, susținute de două masive coloane. Ancadramentele ferestrelor impresionează și astăzi prin masivitate și robustețe. Pe latura scurtă de la vest, au fost descoperite amprentele pornirilor zidurilor unui decroș interpretat a fi fost un sacnasiu legat cu un coridor median care traversează în lung corpul casei, împărțind-o în două părți egale, fiecare compartimentată în funcție de necesitățile de locuire și de circulație, în încăperi destul de mari.* 

La începutul anilor 1990, din conacul familiei Pleniceanu de la Vădeni mai rămăseseră doar cărămizile şi stâlpii unui frumos balcon exterior construit în stilul italienesc. În rest, s-a furat tot ceea ce se putea: ferestre și uși, mobilier și pardoseală. Nimic nu mai amintea de viața și confortul în care au trăit odinioară stăpânii conacului. Potrivit autorităţilor locale, pe parcursul anilor au fost făcute lucrări de întreţinere periodică. După anul 1990 nu au mai fost însă executate lucrări de întreţinere şi reparaţii, clădirea prezentând un stadiu avansat de degradare. Începând cu anul 2010, au fost demarate lucrări de restaurare a clădirii, aceasta fiind adusă în stadiul imaginii de mai jos în anul 2016.

Astăzi, conacul Pleniceanu, alături de Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, situată în apropiere, reprezintă o contribuție importantă la arhitectura laică și religioasă a Gorjului de odinioară.

pleniceanu-conac

* Andrei Popete-Pătrașcu, Biserica de la Vădeni. Trecut și prezent, Târgu-Jiu, Editura Măiastra, 2007, p. 42-43.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s