Î.P.S. Nestor Vornicescu și legăturile sale cu Gorjul: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vădeni

În peisajul lăcaşelor de cult din Oltenia, printre bisericile şi mănăstirile declarate obiective cu valoare istorică, se numără şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu-Jiu (cartierul Vădeni, situat în zona de nord a municipiului Târgu-Jiu). Credem că denumirea Vădeni provine de la cuvântul latin vadum, loc unde apa este puţin adâncă şi malurile joase, sau de la o formulă imperativă Vade-Mecum (Mergeţi înainte!) pe care, potrivit tradiţiei, un consul roman a ordonat-o soldaţilor săi, în drum spre Sarmisegetusa. Prima menţiune documentară referitoare la Vădeni, astăzi cartier al municipiului Târgu-Jiu, apare abia în secolul al XVI-lea, într-un document din anul 1540[1].

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a început să fie construită înainte de anul 1700, fiind ctitoria marele Ban al Craiovei Cornea Brăiloiu, originar din Vădeni, şi a urmaşilor săi, respectiv fii acestuia, Dositei Monahul împreună cu fratele său Vasile desăvârşind ansamblul, prin realizarea picturilor murale ce decorează interiorul bisericii, în anul 1733.[2] Un merit deosebit l-a avut și familia Dumitru și Maria Pleniceanu care la cumpăna secolelor XIX-XX, au îngrijit sfântul lăcaș.

De numele Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” se leagă și una din vizitele în Gorj, în anul 1987, ale Înalt Prea Sfințitului Nestor Vornicescu, ajuns Mitropolit al Olteniei la 24 aprilie 1978. Autor a numeroase cărți, articole și studii pe teme patristice, istorice și ecumenice, Î.P.S. Nestor a publicat în țară și străinătate, a participat la multe congrese, simpozioane și alte întruniri internaționale, a susținut și desfășurat acțiuni filantropice în cadrul eparhiei. A fost distins de-a lungul anilor cu ordinul „Crucea Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, cu ordinul „Sf. Ap. Petru și Pavel” al Patriarhiei Antiohiei, cu ordinul „Sf. Andrei” al Patriarhiei Constantinopolului, cu ordinul „Sf. Sofronie Vraceanski” al Patriarhiei Bulgare, cu ordinul „Sf. Vladimir” al Patriarhiei Moscovei, cu ordinul „Sf. Serghie de Radonej” al Bisericii Ortodoxe din Polonia, cu medalia „St. Marcu” a patriarhiei Alexandriei ș.a., a fost președintele Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinților români și Președintele Comisiei Naționale Române de Istorie Eclesiastică și Comparată, iar din anul 1996 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. „Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei a avut nobleţea sufletească a neamului de răzeşi ai lui Ştefan cel Mare, din care se trăgea (s-a născut la 1 noiembrie 1927, în județul Lăpușna, azi în Republica moldova – n.n.). De aceea poate n-a uitat niciodată locurile de unde a plecat. Apropiaţii şi colaboratorii ierarhului din Cetatea Băniei dau încă mărturie despre dorinţele şi visurile pe care le-a împlinit sau pe care aştepta să le împlinească.[3]

La data când Î.P.S. Nestor pășea pentru întâia oară pragul celei mai vechi biserici de zid din Gorj, cu o istorie de peste trei secole, așa cum se va vedea în rândurile de mai jos, preotul paroh Mihai Roibu, alături de enoriași, membrii Consiliului Parohial și alți credincioși veniți la Biserică în acea zi de sărbătoare duhovnicească, i-au făcut înaltului ierarh o frumoasă primire. Cel supranumit „Nestor cel Bun” pentru „modul de a se apleca asupra necazurilor preoţilor, înţelegerea părintească cu care îi primea pe cei ajunşi în situaţii limită, participarea de suflet şi generozitatea sa”,[4] a fost plăcut impresionat de căldura primirii, dar și de pictura care împodobește la interior Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Le-a vorbit, cum doar el știa să o facă, celor prezenți despre rostul bisericii și însemnătatea participării la sfintele slujbe, într-o perioadă de încercare pentru Biserica Ortodoxă Română și credincioșii săi. Și nici nu s-ar fi putut altfel, pentru că „era o combinaţie extraordinară între o inteligenţă ieşită din comun şi acea naivitate călugărească de a putea crede fiecare om în parte şi de a-i acorda fiecăruia girul prieteniei sale. Avea un suflet de copil şi nu putea să se supere şi să urască pe nimeni[5], așa cum mărturiseşte prof. Toma Rădulescu, într-un articol dedicat personalității acestui ierarh al Olteniei.

Avea să se despartă de preotul paroh Mihai Roibu și credincioșii adunați în acea zi la Biserică, binecuvântând sfântul locaș, cu trecutul său zbuciumat și istorie pierdută în negura secolelor trecute.

*

*           *

Fondată înainte de 1700, după unele informaţii în anul 1694, în apropierea casei lui Cornea Brăiloiu, ridicată încă de la începutul secolului XVII, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vădeni este construită în formă de corabie în interior, „simbolizând salvarea credincioşilor din valurile patimilor[6].

Pentru ridicarea sa, marele Ban Cornea Brăiloiu, ctitorul bisericii, a adus meşteri din Italia,[7] recomandaţi de însuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu (pictat în pronaosul bisericii, peretele dinspre miazăzi), rudă îndepărtată cu Stanca Băneasa, soţia Banului Brăiloiu.

Prevăzută iniţial cu drugi puternici de lemn, aşezaţi în zid, care închideau porţile, precum şi cu o „tainiţă” (cameră secretă) situată sub clopotniţă, biserica, concepută mai degrabă ca o „fortăreaţă” – pentru refugiu în caz de primejdie – arată ingeniozitatea constructorilor în a crea populaţiei mijloace de a se feri din calea primejdiei turceşti,[8] dar nu numai. Biserica este ridicată din cărămidă, fiind un edificiu de plan dreptunghiular, încheiat în partea de răsărit cu o absidă semicirculară. În interior biserica prezintă împărţirea caracteristică, respectiv absida altarului, naos, pronaos, în partea vestică fiind încheiată cu un pridvor deschis.[9]

        Construcţia, în stilul tradiţiei bizantine, impresionează nu doar prin masivitate și înfăţişare severă, ci şi prin bogăţia picturii în frescă din interior,[10] singulară, putem spune, în peisajul pictural al lăcașurilor de cult din Oltenia. Într-o inscripţie din proscomidia bisericii, se poate vedea scris: „Ranite, Gligorie, Vasile, zugrafi 7240 (1732 – n.n.), Ion Ucenic[11], pictorii bisericii.

Decorul pictural al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” s-a realizat cu frumoase motive floral-geometrice, caracteristice artei brâncoveneşti, cât şi celei post-brâncoveneşti. Un element interesant în ansamblul pictural al tabloului votiv ce decorează interiorul bisericii îl reprezintă chipurile sfinților și ctitorilor.

Pictura murală a fost restaurată între anii 1910-1912, prin grija Mariei Pleniceanu cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, pentru ca ultima restaurare a picturii să se realizeze între anii 2002-2006, de către pictorul restaurator Romeo Andronic. Lucrarea a fost susținută financiar de către enoriașii parohiei Vădeni, Primăria Tîrgu-Jiu și Ministerul Cultelor și Culturii.

În ceea ce privește obiectele vechi de cult, manuscrise și cărți vechi pe care biserica le-a deținut de-a lungul timpului amintim: Evanghelie – 1794; Liturghier – 1887; Penticostarion – 1800; Apostol – 1820; Apostol – 1888; Cazanie – 1834; Carte de răspunsuri – 1834; Antologhion – 1779; Cartea cazaniilor – 1793; Icoană împărătească „Sf. Ioan Botezătorul” – 85 x 53,5 x 2,5 cm; Icoană împărătescă  „Isus Christos” – 85 x 53,5 x 2,5 cm; Icoană împărătească „ Maica Domnului cu Isus în braţe” – 85 x 53,5 x 2,5 cm; Icoană împărătescă  „Sf. Voievozi” – 73,5 x 50,5 x 2,5 cm; Cruce de lemn pictată „Răstignirea lui Isus Christos” – 195 x 113 x 3,5 cm (1849). Toate acestea au fost fişate şi fotografiate de către Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional al judeţului Gorj, în anul 1977, fiind preluate pe bază de proces verbal din dispoziția Sfintei Mitropolii a Olteniei și depuse la Mănăstirea Lainici.

În anul 1793, sfântul locaş era slujit de popa Ilie, aşa cum reiese dintr-o inscripţie, din proscomidia din partea dreaptă a altarului. Este urmat de popa Ioniţă – semnat în trei locuri diferite: 1811, 1816 şi 1833; popa Nicolae – semnat în 1839 şi în 1853,[12] preotul-institutor Dobroviceanu, al cărui numele poate fi citit într-o inscripţie zgrafitată în proscomidie, fiind semnată în anul 1869[13]. Începând cu anul 1873 va păstori în această biserică preotul Gheorghe Ciocănescu și va sluji până în anul 1938, când se va stinge din viață[14]. Îi vor urma, pr. Mihai Voinescu (1938 – 1966),[15] pr. Șerban Munteanu (1966 – 1983),[16] pr. Mihai Roibu (1983 – 1993)[17] pr. Doru Drăghici[18] (1993 – 2017) și preot protopop Marian Mărăcine în prezent.

Dintre cantorii și epitropii care s-au perindat, începând cu anul 1890 (date mai vechi nu deținem) la stranele Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, amintim pe: Vasile Cernitoiu, Nicolae Cernitoiu, Savu Ionescu, Ionică Becherete, Titu Becherete, Constantin Martinoiu,Vasile Popescu, Florinel Săpun.

Până în anul 1875, cimitirul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Vădeni se găsea în curtea bisericii. Ulterior acesta va fi mutat la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” de la Şişeşti, zidită în anul 1839. Se crede că locul zidirii în acest punct a bisericii se datorează faptului că Stanciu Şişescu, un boier al locului, a avut un fiu care a fost urmărit de turci şi ucis pe locul unde el a ridicat această biserică. Începând cu anul 2009, în urma măsurii administrative luată de Sf. Arhiepiscopie a Craiovei, cimitirul aparține de parohia Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” Vădeni.

În ceea ce privește acțiunile filantropice ale Parohiei Vădeni, acestea încep încă din timpul Războiului de Independență, la 16 noiembrie 1877, 103 enoriași ai parohiei, oferind pentru cumpărarea de arme necesare ostașilor români, suma de 148 lei și 95 bani[19].

În timpul Primului Război Mondial, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a suferit stricăciuni ca multe alte biserici și mănăstiri din Oltenia. „Germanii au socotit se vede că este cetate, ori cu tunurile și aeroplanele au tras în ea și înprejurul ei, formând următoarele stricăciuni: Au stricat acoperișul bisericii de olane în cea mai mare parte. Au spart bolta bisericii, prin mijloc, construită cu ciment. Au spart la clopotniță sus, spărgând și clopotul bisericii în greutate de peste 100 kg[20], se arată într-un document de arhivă, alături de alte mărturii referitoare la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Vădeni Nord, precum și la obiectele de cult rechiziționate de armata germană, pe care Maria D. Pleniceanu, soția celui care a fost Dumitru D. Pleniceanu, în „filantropia de care a fost totdeauna coprinsă[21], le donase bisericii în anii anteriori declanșării Primului Război Mondial.

De-a lungul timpului, Biserica din Vădeni, prin grija și strădania preoților care au slujit, dar și a Consiliului Parohial, a susținut activitatea Școlii Primare din Vădeni, a înființat în anul 1940 un muzeu religios, care a adăpostit vreme de un deceniu, cărți bisericești vechi, îmbrăcăminte preoțească, prapori bisericești, icoane vechi pe lemn, sfeșnice, candele etc.[22] Tot la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” funcționa la 1940 și un cor bisericesc, iar în perioada celui de-al doilea război mondial, Biserica a subvenționat o cantină pentru copii săraci din parohie.

În anul 1975, sfântul lăcaș avea să fie vizitat de către Î.P.S. Teoctist, Mitropolitul Olteniei de atunci, iar în 1980 de către Damaschin Severineanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, aceste vizite fiind consemnate pe filele Sf. Evanghelii. În 1987 Î.P.S. Nestor, vizita și el Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Vădeni, pentru ca la 24 noiembrie 2002, Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Olteniei, să viziteze la rându-i sfântul lăcaș, apoi la 19 august 2007 să participe la resfințirea Bisericii, împreună cu un ales sobor de preoți. Vizitele înaltelor fețe bisericești au continuat și în următorii ani, în 2009 fiind prezent la Vădeni și Î.P.S. dr. acad. Irineu, Mitropolit al Olteniei.

Pentru Biserica „Adomirea Maicii Domnului” din Vădeni, anul 1987 avea să se lege așadar de numele și binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Nestor, cel care vizita sfântul lăcaș de cult, socotită astăzi ca fiind cea mai veche biserică de zid din Gorj. De atunci, au trecut ani, Biserica s-a înfrumusețat, prin lucrări de restaurare și conservare, fiind astăzi loc de refugiu sufletesc pentru toți credincioșii care îi trec pragul. Prin strădaniile preotului Doru Drăghici, s-a recondiţionat faţada exterioară și restaurat pictura murală, s-a realizat un nou acoperiş de tablă, s-a realizat porţionarea drumului de acces către biserică, precum şi renovarea cavoului familiei Pleniceanu. În anul 2007, s-a editat o monografie a bisericii (Biserica din Vădeni. Trecut și prezent, Tîrgu-Jiu, Editura Măiastra, 208 p.), un pliant cu informații despre istoricul Bisericii (Biserica din Vădeni. Trei secole de istorie), s-au organizat acțiuni omagiale și comemorativ-religioase la Monumentul Eroilor situat din apropierea bisericii, activități pastoral-misionare și culturale destinate tinerilor, în parteneriat cu Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Gorj și Asociația „Școala Gorjeană”. Deasemenea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Vădeni a fost inclusă în cadrul Proiectului Județean „Istoria de lângă noi. Ziua Internațională a Monumentelor Istorice”, sute de elevi trecând pragul sfântului lăcaș în ultimii ani. Enoriașii parohiei au susținut de-a lungul ultimilor ani, financiar și cu bunuri alimentare sau îmbrăcăminte, acțiunile caritabile organizate de diferite instituții locale, județene sau naționale.

prof. ANDREI POPETE PĂTRAȘCU

[1] Andrei Popete-Pătrașcu, Biserica din Vădeni. Trecut și prezent, Târgu-Jiu, Editura Măiastra, 2007, p. 26.

[2] Ibidem, p. 41.

[3] Ioniță Apostolache, Nestor Vornicescu, mitropolitul cu suflet de copil, în „Lumina de duminică”, din 16 mai 2010.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ionel Becherete, Vădeni, satul eroinei Ecaterina Teodoroiu, Deva, Editura Corvin, 2003, p. 130.

[7] Ibidem, p. 129.

[8] Elisabeta Ancuţa – Ruşinaru, Târgu Jiu, C.C.E.S.J. Gorj, 1979, p. 53.

[9] Andrei Popete-Pătrașcu, op. cit., p. 117.

[10] Elisabeta Ancuţa – Ruşinaru, op. cit., p. 53.

[11] Apud Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu Jiu, Tipografia N. D. Miloşescu, 1904, p. 304.

[12] Ionel Becherete, op. cit., p. 134.

[13] Andrei Popete-Pătrașcu, op. cit., p. 48.

[14] Ibidem, p. 60.

[15] Ibidem, p. 63.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem, p. 64.

[18] Ibidem.

[19] „Monitorul oficial”, nr. 250 din 6 noiembrie 1877, p. 6321.

[20] DJAN Gorj, Fond Protoieria Județului Gorj, dos. nr. 156, filele 68-69.

[21] Ibidem.

[22] Andrei Popete-Pătrașcu, op. cit., p. 61.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s