Școala Gimnazială „Mexic” din București găzduiește vineri, 17 februarie 2017, manifestarea „Ziua Brâncuși”, organizată sub forma unui atelier educațional de către Asociația „Dumitru și Maria Pleniceanu”.

Declarată zi națională prin lege, în noiembrie 2015, data de 19 februarie este ziua nașterii sculptorului Constantin Brâncuși. Acesta s-a născut în anul 1876, la Hobița, în județul Gorj, fiind astăzi considerat cel mai important artist român, dar și „părintele sculpturii moderne”.

Constantin Brâncuşi a lăsat circa 720 opere de artă: statui şi statuete, picturi şi desene, dar mai presus de toate, prin unicitatea sa, complexul sculptural de la Târgu-Jiu, ridicat între anii 1931-1939. Iată de ce vorbim astăzi la 141 ani de la nașterea părintelui sculpturii moderne, despre Constantin Brâncuși și avem o zi națională dedicată acestuia.

Viața și opera marelui sculptor

Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în satul gorjean Hobiţa, fiind al şaselea copil al soţilor Radu Nicolae şi Maria Brâncuşi. Încă de mic copil, învaţă să sculpteze în lemn, fiind fascinat de ornamentele obiectelor pe care le vedea în jurul său. În copilărie, fuge de mai multe ori de acasă, pentru a încerca să se întreţină singur.

Studiile primare le începe la şcoala din comuna natală, Peştişani, apoi le continuă la Brădiceni. În perioada 1894-1898 urmează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, unde studiază mecanica, tâmplăria, turnătoria, prelucrarea metalelor şi sculptura în lemn. În 1898, Brâncuşi se stabileşte în Bucureşti. Aici, se înscrie la Şcoala de Belle-Arte, pe care o absolvă în anul 1902.

În anul 1904, artistul pleacă  în Germania, după care ajunge, pe jos, în Elveţia şi, în cele din urmă, în Franţa. În 1905, este admis la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, însă, după un an este nevoit să îşi întrerupă studiile, datorită faptului că depăşise limita de vârstă impusă de regulamentul şcolii. În acelaşi an, respinge propunerea lui Auguste Rodin de a lucra ca ucenic în atelierul său, pentru că, spunea Brâncuşi, „La umbra marilor copaci nu creşte nimic”.

Prima mare expoziţie a lui Brâncuşi s-a desfăşurat la Société Nationale des Beaux-Arts, în anul 1906. În anul următor, îşi organizează un atelier pe celebra Rue de Montparnasee. Tot atunci creează operele „Rugăciunea” şi „Sărutul”. Aceasta este perioada în care sculptorul face cunoştinţă cu cei mai importanţi artişti parizieni de la acea vreme: Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp etc.

Pentru Brâncuşi urmează o perioadă în care este implicat în expoziţii colective, desfăşurate atât la Paris, cât şi la Bucureşti. În cadrul acestora sunt dezvelite sculpturile precum „Domnişoara Pogany”, „Muza adormită” sau „Măiastra”.

Începutul Primului Război Mondial îl surprinde pe Brâncuşi în prima sa expoziţie realizată peste ocean. Este vorba de un eveniment organizat în cadrul Photo Secession Gallery din New York. Aici, operele sculptorului român sunt foarte bine primite. Până la sfârşitul marii conflagraţii, Brâncuşi continuă să expună în cadrul unor expoziţii organizate atât în Franţa, cât şi în România. În tot acest timp, sculptorul execută primele sale lucrări în lemn: „2 Cariatide” şi „Fiul risipitor”. La Wildestein Galleries, din New York, în 1926, artistul organizează cea de-a doua expoziţie personală.

În 1937 şi 1938, se întoarce în România, pentru a participa la inaugurarea „Coloanei Infinitului”, a „Porţii sărutului” şi a „Mesei tăcerii”, opere monumentale care au fost amplasate în grădina publică de la acea vreme a oraşului Târgu-Jiu. În anul următor, Brâncuşi organizează ultima sa expoziţie în SUA,, Muzeul de Artă Modernă din New York. În 1943, sculptorul execută ultima sa operă importantă, „Ţestoasa Zburătoare”.

Cea mai mare parte a lucrărilor executate de Brâncuşi în perioada interbelică au fost refuzate de statul comunist român, deşi au fost lăsate, prin testamentul sculptorului, drept moştenire pentru poporul său. Cu toate acestea, în 1956, sculptorul a organizat prima expoziţie personală din Europa, în cadrul Muzeului de Artă din Bucureşti. În România, reputaţia lui Brâncuşi a fost recunoscută de-abia în 1964, odată cu instaurarea regimului Ceauşescu. Atunci, statul comunist i-a atribuit titulatura de „geniu national”, începând să acorde operelor lui Brâncuşi atenţia cuvenită.

Pe 16 martie 1957, Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă la Paris, fiind înmormântat alături de alte personalităţi ale culturii mondiale, în cimitirul Montparnasse.