Familia boierilor Pleniceanu s-a făcut remarcată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Dimitrie (Tache) Pleniceanu, din satul Plenița (județul Dolj), ocupându-se cu negoțul de vite și cai. S-a născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea, devenind un prosper negustor și un boier cu dare de mână.

În timpul domniei lui Grigore Ghica, va fi ridicat la rangul de boier și ajutor al marelui vistier, ocupându-se cu „repartizarea dărilor asupra populației și încasarea acestora”[1]. Într-o condică ce cuprinde toate boieriile acordate „în Muntenia de întâiul Domn pământean după epoca fanariotă (Grigore Ghica – n.n.)”, îl întâlnim pe Dumitru (Tache) Pleniceanu, primind funcția de „vtori vistier”[2], vistier al doilea, așadar un „boiernaș de rang inferior”[3], la data de 22 iulie 1826. În cei șase ani de domnie, Grigore Ghica „a dat boierii, una sau succesiv mai multe, la 505 indivizi, dintre care 312, boieriți pentru întâia oară, din rândul oamenilor de casă”[4], cei care l-au susținut și financiar să ocupe tronul Țării Românești, cum este și cazul boierului Pleniceanu.

În anul 1843, după ce l-a sprijinit pe Gheorghe Bibescu să ocupe tronul Țării Românești, boierul Pleniceanu a primit din partea domnitorului, drept despăgubire pentru banii împrumutați, moșia Vădeni „cu tot ce se afla pe ea”[5]. Prima grijă a boierului a fost să dea bani țăranilor ca să cumpere animale pentru a putea muncii moșia, dar aceștia au refuzat, la început, de teamă că murindu-le animalele, nu vor avea bani pentru a le achita. Boierul Pleniceanu le-a promis însă că niciunul dintre țăranii de pe moșia Vădeni nu va fi obligat să îl despăgubească. Va reface apoi casele marelui ban Cornea Brăiloiu și se va îngriji de bunul mers al moșiei.

În anul 1847, îl găsim pe Dimitrie (Tache) Pleniceanu, într-un act de Hotărnicie semnat de către clucerul craiovean Grigore Otetelișanu, la data de 28 mai 1847, proprietar al moșiei Vădeni,[6] cu rangul de serdar, boier de rang mijlociu, comandant de oaste, mai ales de călărime.[7]

Cinci ani mai târziu, într-o însemnare de epocă, din 18 mai 1852, de la Mănăstirea Cerneți, autor Popa Ghiță Slătineanu, aflăm că Dimitrie Pleniceanu ocupa funcția de mare serdar, rang care îi permitea să facă parte din boierii de divan[8].

Se stinge din viață în anul 1866. A avut mai mulți fii, printre care și pe Dumitru, cel căruia îi va lăsa moștenire moșia de la Vădeni.

[1] Iustina Burci, Dicționar de meserii și funcții vechi, Craiova, Editura Universitaria, 2009, p. 179.

[2] Ioan C. Filitti, Arhondologia Munteniei la 1822-1828, în „Revista Istorică”, an XIV, nr. 4-6, din aprilie-iunie 1928, p. 146.

[3] Iustina Burci, op. cit.

[4] Ioan C. Filitti, op. cit., p. 152.

[5] T. Constantin Șerbănescu, Istoricul comunei Vădeni – județul Gorj, 1935, Colecția Ionel Becherete-Vădeni, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, dos. 3/1935, fila 9, verso.

[6] Vezi, Dan Cismașu, Hotarul și vecinii Târgu-Jiului la mijlocul secolului al XIX-lea, în „Vertical”, din 28 martie 2013.

[7] Iustina Burci, op. cit., p. 144.

[8] Ibidem.

(Foto: Mănăstirea Cerneți, în a doua jumătate a secolului XX)